- o nominalizare Oscar
- o nominalizare Globul de Aur
- un premiu si o nominalizare BAFTA
Nota Cinemagazin: 7.5 / 10

A fost asteptat cu mult interes de catre fanii Maestrului. In sfarsit un film promitator despre marele, inegalabilul, genialul Hitchcock! Nu un documentar – cum prea putine s-au facut, de fapt-, nu o ecranizare partinitoare si controversata precum The Girl… Si, in primul rand, cu Anthony Hopkins in rolul principal.

Hitchcock s-a dovedit un film dragut, reconfortant. O delicatesa pentru iubitorii lui Hitch, intocmai ca o mini-tarta cu fructe, dar care nu tine prea mult de foame. Cine se astepta sa i se dezvaluie picanterii sau secrete din viata acestei personalitati care ne intriga, va fi dezamagit. Filmul se opreste asupra unui punct specific in timp: momentul Psycho. Cum s-a nascut ideea de a transpune pe ecran povestea lui Robert Bloch, facerea filmului, dificultatile intampinate.

Relatia lui Hitch cu “blondele sale” e abordata intr-o maniera cuminte, afectuoasa – nu il vedem aici drept un satir obsedat de protagoniste si manat de pulsiuni irationale (cum a mai fost prezentat), ci mai degraba ca un perfectionist cu spirit dual, bonom si cu un umor inconfundabil.

Dincolo de a fi doar un making-of al lui Psycho, Hitchcock dezvaluie un secret la care multa lume nu s-a gandit. Si anume relatia regizorului cu sotia sa, Alma Reville, cea care i-a fost alaturi, care l-a sprijinit, l-a inspirat si (suntem lasati sa intelegem ca) i-a mai facut si treaba din cand in cand. In ’79, cand Institutul American de Film i-a acordat Premiul pentru intreaga cariera, Hitchcock a declarat: “Impart acest premiu, la fel cum am facut si cu viata mea, cu Alma.” Aceasta este, de fapt esenta filmului.

Ca si personajul, care “fura” atentia si o indreapta spre ea, cea care a stat intotdeauna in spatele marelui regizor (si la propriu, si la figurat), Helen Mirren a furat toate aprecierile criticilor, lasandu-l in umbra pe Hopkins. Totusi, Hopkins construieste un personaj placut si carismatic, iar Mirren nu se depaseste pe sine cu acest rol.

Am remarcat aparitia colorata a lui Toni Collette, dar mai ales prestatia lui James D’Arcy, potrivit ca o manusa pentru rolul lui Anthony Perkins. Pacat ca nu i-a fost alocat mai mult spatiu in film, pentru ca a fost o adevarata revelatie. Restul starletelor, Scarlett Johansson si Jessica Biel, nu reusesc sa treaca de impresia vizuala si-atat. Sa zicem ca e si vina scenaristului, care nu le-a oferit partituri mai consistente…

Vizual, Hitchcock e placut. Actiunea se scurge lin, cu suisurile si coborasurile banuite, iar totul e bine cand se termina cu bine. Nota mare acordata machiajului, care il transforma pe A.H. in A.H. V-ati prins. O serie de cadre memorabile, ramase in istoria cinematografiei, surprinse asa cum trebuie.

Momentul forte al intregului film (si care se pare ca a fost ideea lui Hopkins): regizorul, prea agitat pentru a putea participa la premiera lui Psycho, asculta la usa salii de cinema reactiile spectatorilor… In timpul scenei dusului, patruns de frenezia momentului, incepe sa dirijeze tipetele publicului in ritmul inconfundabilei coloane sonore. Memorabil.

Trailer:

Regia: Sacha Gervasi
Scenariul: John J. McLaughlin
Cu: Anthony Hopkins, Helen Mirren, Scarlett Johansson, Toni Collette, Jessica Biel, James D’Arcy, Danny Huston, Michael Wincott
Durata: 98 min
Premiera Romania: februarie 2013
Nota IMDB: 7.4

Alte pareri: Filme-carti, Marele ecran