Primul film cu Alba ca Zapada de anul asta, Mirror Mirror vrea sa fie o (re)interpretare proaspata si plina de umor a povestii pe care o cunoastem cu totii. Filmul incanta ochiul dornic de culoare, pastrandu-si amprenta cromatica ce ii este caracteristica lui Tarsem.
In esenta acesta este lucrul cel mai placut la Mirror Mirror, ce ne scalda in decoruri multicolore, costume somptuoase si peisaje de basm.
Dincolo de asta, ramane povestea modernizata, cu piticii giganti care de fapt numai in mina nu munceau (bine macar ca erau tot sapte!) si cu printul care e prins cam des fara pantaloni, si cu Alba ca Zapada care invata in cinci minute sa manuiasca o sabie de parca s-ar fi nascut cu ea in mana. Dar deh, in basme totul e posibil.
Un alt lucru care ar fi trebuit sa distanteze filmul de alte productii similare este dialogul. Comicul de limbaj vrea sa fie sclipitor, cu replici scurte si pline de sens sau dublu sens, cu umor involuntar sau vadit ironic. Totusi raspunsurile pe care si le arunca personajele par mereu nepotrivite, aproape stoarse de efortul de a suna inspirate si pline de verva.
Am apreciat costumele, dar m-am intrebat cum de poarta Alba ca Zapada o rochie cu umerii goi prin padurea plina de zapada, sau cum de printul merge descult prin aceeasi zapada de parca s-ar afla pe plaja. Din nou, singurul raspuns pe care mi l-am dat a fost ca in basme totul este posibil…
M-am tot uitat la printul Alcott de-a lungul filmului, incercand sa-mi aduc aminte unde l-am mai vazut si de ce imi suna atat de cunoscut timbrul vocii sale. Apoi mi-am dat seama: Tolson din J. Edgar. Si ca tot am ajuns aici, nu am putut sa nu remarc lookul de Audrey Hepburn al lui Lily Collins. O fizionomie diferita de stilul hollywoodian contemporan, dar foarte potrivita in tabloul compus de Tarsem.
Julia Roberts arata excelent (era cat pe ce sa zic pentru varsta ei), dar se molipseste de aceeasi lipsa de vitalitate a replicilor. Totusi este o regina pe care nu ai cum sa nu o placi, indiferent de cat de patetica malefica este.
La final, Tarsem nu a putut sa se abtina si a trantit o incheiere muzicala in pur stil bollywoodian. Toata lumea canta, rade si danseaza. Normal!
Regia: Tarsem Singh
Scenariul: Jason Keller, Marc Klein, Melisa Wallack
Cu: Lily Collins, Julia Roberts, Armie Hammer, Nathan Lane, Jordan Prentice, Danny Woodburn, Mare Winningham
Durata: 106 min
Premiera in Romania: 16 martie 2012
Nota IMDB: 5.7
Nota Cinemagazin: 6.5
Trailer:
Maria says:
nu am vazut nici una dintre versiunele alba ca zapada de anul acesta si nici nu intentionam sa vad vreo una, miror miror inca nu ma atrage dar sunt curioasa de celalat film pe care cam toata lumea il lauda
Teo says:
Eu am vrut sa-l vad pentru ca imi place imaginarul lui Tarsem, o lume plina-ochi de culoare. Dar spre deosebire de The Fall, Oglinjoara nu s-a mai ridicat la acelasi nivel. Vizual e ok, dar in rest…
Vreau sa-l vad si pe celalalt, desi ma cam enerveaza ideea de Kristen Stewart pe post de Alba ca Zapada. Sper sa nu plec cu idei preconcepute.
bibliodevafiliala3 says:
N-am văzut această ecranizare şi sunt curioasă, într-un fel de accentul comic pe care i l-au dat. De obicei mă uitam la toate filmele în care juca Julia Roberts. M-a dezamăgit cu ultimul film – Mânâncă, roagă-te, iubeşte. Sper ca aici să fie mai credibilă, deşi … după câte povesteşti nu-i ceva demn de luat în seamă. M-am gândit să văd ambele ecranizări ale poveştii şi să compar realizările, totuşi nu înţeleg de ce oare le-au făcut în acelaşi an?
Teo says:
Cromatic arata foarte frumos. Comic… hmm… am zambit la unele replici, dar nu mai mult. Julia mi-a placut in rolul de regina rea, dar nu poti zice sa e rolul vietii ei.
)
Din ce am vazut, cele doua ecranizari nu seamana deloc la stil. Iar chestia cu facutul in acelasi an e probabil legata de concurenta, nu stiu…?