– o nominalizare BAFTA

   In incheierea trilogiei Batman – The Dark Knight, Christopher Nolan aduna mare parte a echipei din Inception – Tom Hardy, Joseph Gordon-Levitt, Marion Cotillard, Michael Caine, Cillian Murphy – si o integreaza povestii deja cunoscute a lui Batman. Amestecul se dovedeste castigator la toate capitolele, filmul (unul dintre cele mai asteptate evenimente ale anului) fiind primit cu entuziasm de cinefili.

   Povestea se construieste treptat, reinnodand firele vechi cu altele noi intr-o tesatura echilibrata, cursiva. Scenariul este facut cu o vizibila atentie pentru pastrarea legaturii cu celelalte doua parti ale trilogiei, integrate coerent si veridic. In aceasta ultima parte Nolan coboara actiunea in strada, in plina lumina a zilei, parasind de tot intunericul preferat de Tim Burton. Si acest lucru face ca Gothamul sa para mai real, mai concret (si chiar mai asemanator ca niciodata cu New York-ul).

   Predilectia regizorului pentru scenele filmate si nu realizate pe calculator (faimoasele efecte CGI nu lipsesc, insa sunt extrem de putine) aduce un plus calitatii filmului, The Dark Knight Rises dovedind ca un blockbuster poate fi facut astfel, si totusi sa reuseasca sa mentina atentia treaza. Efectele speciale inpresioneaza, insa filmul se remarca prin concentrarea asupra povestii, a creionarii personajelor, a evolutiei actiunii.

   O alta optiune castigatoare a lui Nolan a fost sa se aplece si de aceasta data asupra eroului negativ, sa ii urmareasca miscarile si sa ii studieze motivatiile. Mereu in opozitie cu Batman, anti-eroul lui Nolan devine personaj-cheie, umbrind personajul pozitiv, furandu-i din popularitate si aproape facandu-ne sa rezonam cu el.

   Tensiunea dintre protagonist si antagonist apare si creste firesc, prin acumulare de detalii revelatoare, fara a fi fortata, fara artificii inutile. Cei doi sunt mult umanizati, chiar daca ascunsi fiecare in spatele cate unei masti. Pe Bruce Wayne il regasim in debutul filmului intr-o stare de degradare fizica si morala, o epava a ceea ce fusese cu opt ani in urma, coplesit de vina si de amintiri. Bane, oponentul lui, este un mercenar misterios, o creatura parca venita din iad pentru a face dreptate, doar treptat dezvaluindu-ni-se resorturile care l-au facut ceea ce este astazi.

Bane. Demonul plin de muschi, cu trupul brazdat de cicatrici, cu o masca ciudata peste gura si cu un accent greu, incarcat de amenintari mortale. Bane. Cel care nu sta la discutii filosofice si frange gaturi cu aceeasi usurinta cu care ai rupe o coala de hartie. Bane ii vine ca o manusa lui Tom Hardy, desi nu ii ofera ocazia unei interpretari magistrale ca in Bronson sau o desfasurare fulgeratoare ca in Warrior, ii deformeaza vocea si ii ascunde mimica. Dar chiar si cu jumatate de fata ascunsa, Hardy transmite atat de multa forta, furie, durere si suferinta inabusita, incat aproape ca il intelegi si simpatizezi cu personajul negativ.

   Restul actorilor? Nu m-a dezamagit niciunul dintre cei din prima linie. Anne Hathaway, interpreta Selinei, e o Cat Woman convingatoare. Cu o coregrafie felina, duala, aflata mereu la rascruce de drumuri, Selina nu dezamageste, bucurandu-ne atat ochiul, cat si mintea. Michael Caine impresioneaza intr-o scena scurta, dar incarcata de emotie, iar Joseph Gordon-Levitt, cel pe care se focuseaza atentia regizorului din cand in cand, se anunta un element important intr-o viitoare continuare. Marion Cotillard totusi ne da impresia ca personajul ei ar fi putut mai mult si ne lasa cu o senzatie de nemultumire.

   Despre Christian Bale aproape ca nu e nevoie sa mai spunem ceva  – il urmarim de-a lungul incercarilor de regasire si in resuscitarea initiatica provocata de Bane. Bale stie cel mai bine sa ne prezinte gama de emotii pe care le incearca un om aflat la limita puterilor, dar manat de un singur tel. In tentativa de escaladare a putului, vocile prizonierilor rasuna aidoma unui cor antic: “Rise! Rise! Rise!”

   Cu toate acestea, cu toate ca The Dark Knight Rises este relativ omogen, constant, antrenant, o masinarie bine unsa care nu iti lasa ragazul sa te uiti la ceas (chiar daca dureaza doua ore si patruzeci de minute), nu am reusit totusi sa scap de umbra lasata de Jokerul lui Heath Ledger. Mult mai incarcata emotional, mai sumbra si mai intensa, partea a doua a trilogiei si-a lasat in memoria mea o amprenta adanca, de nesters, in special datorita interpretarii nelumesti a lui Ledger… The Dark Knight Rises nu se ridica la inaltimea precedentei, nu mai are aceeasi densitate, aceeasi incarcatura emotionala, scenariul nu te mai incranceneaza si nu iti face muschii cefei sa se contracte involuntar. Dar e corect, bine facut, cu doza potrivita din fiecare ingredient. In final ne prezinta un tot unitar in miezul caruia se gaseste, ca intr-o nuca, legenda Cavalerului Negru.

   Muzica lui Hans Zimmer este excelent aleasa, producand un ritm terifiant, prevestitor al unui rau iminent. There’s a storm coming razbat prin sunete cuvintele Selinei. Finalul, apoteotic, aduce oarece rasturnari de situatie, neasteptate si multumitor explicate. Chiar daca inchide un capitol, The Dark Knight Rises deschide drumul, fara putinta de indoiala, unui nou Batman. Legenda renaste.

Regia: Christopher Nolan
Scenariul: Christopher Nolan, Jonathan Nolan,
Cu: Christian Bale, Tom Hardy, Joseph Gordon-Levitt, Anne Hathaway, Gary Oldman, Marion Cotillard, Michael Caine, Morgan Freeman, Cillian Murphy
Durata: 164 min
Premiera Romania: 20 iulie 2012
Nota IMDB: 9
Nota Cinemagazin: 8.5

Site oficial: Dark Knight Rises

Au mai scris despre The Dark Knight Rises: Angela – Anzhela Movies, Adina – Buticul cu filme si carti, Laura – Cinemateca Trisk, Saramon – Parerea Blog de Cinema, Film Reporter, BeWhere, FilmeTari, Mihai – Raluk, Gruia – Metropotam.