The Wolf of Wall Street este un film de la care imi permisesem sa nu am asteptari. Un inceput care parea sa duca spre plicticos, dar cu regie semnata de Scorsese, care isi pune amprenta asupra filmelor sale mai ceva ca darele de ceara lasate de o lumanare aprinsa pe parchet, plus trei ore anuntate de proiectie – un amalgam de chestii care una peste alta nu promit prea multe. Plus ca, se stie, “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”…
Totusi, dupa ce am trecut de un punct anume – nu pot sa il precizez exact temporal – si mai ales la mai mult timp dupa ce am vazut filmul, undele lui continua sa-mi propage imagini in memorie, aidoma unei pietre aruncate pe suprafata unui lac mare si linistit. Continue reading
Cea mai buna drama: The Descendants
