Încet-încet, rotita cinematografiei românesti începe sa se învârta si, nesperat, sa aduca premii, semn ca mai exista regizori si actori talentati care nu au plecat (înca) în strainatate.
Numele unora sunt deja cunoscute publicului: Cristi Puiu cu „Moartea domnului Lazarescu”, Catalin Mitulescu – „Cum mi-am petrecut sfârsitul lumii”, Corneliu Porumboiu cu „A fost sau n-a fost?” sau Cristian Nemescu – „Marilena de la P7”, ultimul dintre ei oprit brutal din ascensiune de catre un sofer inconstient care a crezut ca are drept de viata si de moarte asupra altora…

Se pare ca „epoca de aur” si evenimentele anului 1989 sunt o sursa nesecata de inspiratie pentru regizorii nostri, care transpun în imagini o viziune personala a acelei perioade, dominata de amprenta lasata în memorie dupa trecerea timpului. „A fost sau n-a fost” a venit învingator de la Cannes, cu trofeul „Camera d’Or” si premiul „Label Europa Cinema”; la TIFF 2006 a mai câstigat trei premii, pentru cel mai bun film din competitie, cel mai bun film din cadrul Zilelor Filmului Românesc si Premiul publicului. Lista este însa la început, deoarece filmul a creeat senzatie, a placut si a primit numai comentarii pozitive. Cotidianul „Le Monde” aprecia ca tânarul cineast român reuseste „sa traseze o satira foarte fina a dezamagirii postcomuniste, punând în evidenta cruzimea istoriei fara a fi crud cu personajele sale”.

„ E românesc pâna la sânge, dar depaseste cadrul geografic sau istoric, afirma Iulia Blaga (România Libera). El mi se pare usor de citit, desi lasa loc pentru interpretari pe mai multe planuri, dar si spre viitor sau spre trecut. La final, tânarul operator TV spune din spatele aparatului ca ce-si aminteste el este ca la revolutie a fost liniste. Acesta e si cineastului care întelege ca spre trecut trebuie sa te uiti fara mânie, desi nu fara umor.”

Multi dintre noi mai pastreaza în minte episoade de atunci: unii le privesc cu nostalgie, altii cu dispret sau cu usurare. O întrebare ramasa fara raspuns însa mai pluteste printre gânduri: „a fost sau… n-a fost?…” Oare Piscoci si Manescu, eroii atât de români ai acestui univers, ne vor spune mai multe?

Regia: Corneliu Porumboiu
Cu: Mircea Andreescu, Teodor Corban, Ion Sapdaru, Daniel Badale, Annemarie Chertic, Mirela Cioaba, Cristina Ciofu, Constantin Dita, Luminita Gheorghiu, Lucian Iftime

http://www.youtube-nocookie.com/embed/AZ7MfFB14xo?rel=0

Restul e tacere a fost cel mai asteptat film romanesc din 2008. Avand un buget urias, care a depasit toate cifrele de pana acum ale cinematografiei romanesti (aproximativ 2,4 milioane de euro), e considerat deja cel mai bun film de pana acum al lui Nae Caranfil. Cu o ampla desfasurare de personaje, scene si costume de epoca, filmul a beneficiat de ajutorul unor finantatori locali, care cunosteau notorietatea regizorului din “Asfalt Tango” sau “Filantropica”.

Povestea a avut rabdare aproape 20 de ani ca sa fie pusa in practica; ea pleaca de la un fapt cu existenta reala, si anume primul lungmetraj romanesc realizat de Grigore Brezeanu si finantat de un anume Leon Popescu in 1911-1912, numit “Independenta Romaniei”.

Restul e tacere este un film despre facerea unui film, despre nasterea cinematografiei romanesti, o replica proverbiala cu radacini filozofice, o metafora a unui univers demult apus, cuvantul care spune totul si dincolo de care nu mai exista explicatii.
Cu o amploare nespecifica unui film romanesc, demn de prezentat in fata oricarui public, Restul de tacere este teatral, comic, bufon si tragic. Comicul, speculat in aproape toate formele lui de realizare (avand pana si inserturi de comedie burlesca a filmului mut de inceput de secol XX), se retrage de fiecare data, subtil, in tristete. Iar momentele serioase, culminand cu declamatii – iarasi spun – teatrale (acesta este cuvantul care ar defini intreg filmul), au o maretie a lor care trece dincolo de cuvinte si de imagini.

Costumele si decorurile maiestrit construite fac lumea de demult sa prinda viata, iar universul acela se transfera, se prelinge de pe ecran si se vara printre privitori, se cuibareste langa ei, ii ia in brate si nu le mai da drumul.
Incredibila transformarea lui Ovidiu Niculescu, de nerecunoscut in rolul lui Leon, finantatorul artelor…
Merita vazut pentru ca scenariul a primit numeroase premii internationale, pentru ca i-a lasat fara replica pe cei care l-au vazut la TIFF 2007, pentru Nae Caranfil, care regizeaza magistral, pentru reconstituirea unei lumi de epoca si invierea unui Bucuresti asa cum nu va mai putea fi vreodata, pentru febrilitatea cu care l-a asteptat toata lumea si pentru multe alte motive pe care te las sa le descoperi…Regia: Nae Caranfil
Cu: Marius Florea Vizante, Ovidiu Niculescu, Mihai Gruia Sandu, Vlad Zamfirescu, Mirela Zeta, Nicu Mihoc, Gabriel Spahiu, Silviu Biris, Valentin Popescu, Florin Zamfirescu, Samuel Tastet, Ioana Bulca (in rolul Aristitza)