Ce m-a incantat cel mai mult la Chappie a fost echilibrul cu care se joaca Neill Blomkamp, imbinand bucati diferite de puzzle intr-o constructie colorata, stabila, fluida: SF, actiune, sentiment, emotie, comic, violenta, ludic, manifest (cu sensul de statement).

La inceput am avut o scurta strangere de inima ca voi asista la resurectia lui Robocop… Desi, cunoscandu-l pe Blomkamp din mult mai densul District 9 si din usor comercialul Elysium, as fi fost socata de asa ceva. Si nu se dezice.

Chappie m-a atras parca mai mult decat celelalte doua, mai mult decat muuulte SF-uri recente – ei, nu e un Interstellar, dar mi-a placut la nebunie.

Cu siguranta este si “mana” personajului principal la mijloc, Chappie insusi, interpretat de Sharlto Copley (Maleficent, District 9, The A-Team, Elysium, Oldboy). Nu ai cum sa nu-l adori, mai ales daca esti femeie si iti spune “Mommy” …sau “Bitch, you don’t steal daddy’s car!”

Din comunicatul de presa am aflat un lucru interesant, si anume:

“Copley şi-a jucat rolul în mod obişnuit, în faţa camerei de filmat, dând replica celorlalte personaje. Aceasta i-a permis lui Chappie să se simtă ca un personaj real şi autentic, iar celorlalţi actori să-şi întregească personajele. Ulterior, în faza de post-producţie, Blomkamp a lucrat împreună cu experţii de la VFX facility Image Engine pentru a-l aduce la viaţă pe Chappie, suprapunându-l pe robotul Chappie peste corpul şi mişcările lui Copley. Aşadar robotul a fost creat după chipul şi mişcările lui Copley. Felul în care reacţiona Copley era transferat întrutotul la robot – de la mişcările pe care le făcea şi până la felul în care stătea sau îşi mişca urechile.

În multe filme cu personaje create pe calculator (personaje CG), realizatorii optează să-i filmeze pe actorii reali în timp ce îşi dau replica şi se adresează unui punct fix. Apoi înlocuiesc acel punct fix, cu un personaj CG. Aceasta nu s-a întâmplat însă şi în Chappie.”

Da, cu siguranta a contat acest aspect!

Ce sa va mai spun? Distributia o vedeti, nume mari si nume inedite, alegerile inspirate ale lui Blomkamp, roluri interesante, abordari diferite. Tare, tare de tot decizia de a-l pune pe Hugh Jackman in rolul personajului ce negativ, dement de-a binelea. Si inca o chestie interesanta pe care am observat-o, foarte draguta tipologia personajului sau, genul de om care se inchina inainte sa puna mana pe mitraliera… 🙂

Am ras mult; un umor construit natural, spontan, sanatos. Am fost si emotionata. Am fost si calare pe valul adrenalinei. Ce mai, oamenii si-au facut treaba bine. Si am savurat coloana sonora. Va pun mai jos un exemplu care mi-a ramas lipit de timpane, in care interpreteaza chiar peronajele noastre… Mommy si Daddy. Sau Yo-Landi Visser si Ninja.

Trailer:

Nota  Cinemagazin: 9,5

In cinema din 7 martie 2015.

Distribuit de InterComFilm Distribution.