Inca de cand am vazut trailerul, mi-am spus ca Sarea Pamantului (The Salt of the Earth sau Le Sel de la Terre) e un film aparte care merita vazut. Mai ales pentru ca ma pasioneaza fotografia si am o predispozitie catre latura estetica si cromatica a imaginilor care ma inconjoara in viata de zi cu zi.

Dar Dumnezeule, ce revelatie! Venind pe drumul de intoarcere de la Cinema Elvira Popescu, unde am avut vizionarea, incercam sa-mi accesez fisierul mental in care imi tin epitetele, comparatiile si in general toate etichetele pe care le lipesc unui film. Extraordinar… emotionant… profund? Dureros de frumos?… “Oda vizuala” asa cum i s-a spus printre altele? Complex? Un film care e si documentar si drama si aventura? Si poveste de familie, si manifest social, si… si…  Cum e un film care e totul si nimic in acelasi timp?

Poti sa-ti imaginezi o asemenea perfectiune, incat sa nu mai existe nimic? Apogeul perfectiunii este atunci cand nu mai ai nimic. Nimic de spus, nimic de adaugat, nimic de comentat. Doar tacere. Exact ca si in sala, la sfarsitul filmului, cand nimeni nu se grabea sa se ridice de pe scaune, inca in lumea aceasta a incontestabilului…

Sarea Pamantului misca atat de multe, ne invata si ne arata atat de multe. E o revelatie, absoluta, uimitoare, minunata. Mergeti sa-l vedeti, cautati-l, luati-l, dati-l prietenilor si tuturor celor pe care ii cunoasteti, pentru ca mesajul lui are nevoie sa fie vazut si auzit – dar mai ales vazut! – de toata lumea.

Daca s-ar putea face un cinematograf planetar, sa fie vazut de intreaga umanitate… Umanitatea, subiectul fotografiilor si vietii lui Sebastião Salgado, cele mai feroce animale si in acelasi timp modele exemplare de pasiune, daruire, sensibilitate. Avem multe de invatat de aici!

Imaginile te lasa fara respiratie. Si nu e o metafora. Adaugam la asta vocea blanda si iubitoare a lui Salgado, vocea unui om care a vazut si a trait multe, a unui om care iubeste profund planeta si tot ce se afla pe ea. Si daca mai adaugam ca Sarea Pamantului il are coregizor pe Wim Wenders, pe care il cunoastem de la Pina, Buena Vista Social Club, Faraway, So Close o sa intelegeti multe.

Nu tin minte un alt film care sa ma fi impresionat, emotionat si miscat atat de profund ca Sarea Pamantului. Poate Home al lui Yann Arthus-Bertrand, dar Sarea Pamantului il depaseste, facand un salt in constiinta privitorului.

Spuneti-mi voi daca ma insel…

O sa va spun un secret acum. Filmul asta m-a facut sa plang. Si am plans pentru tot ce ni s-a intamplat si pentru tot ce am facut, noi ca omenire, de-a lungul vremii. Pentru ce ne-am facut noua insine, unii altora si planetei. Si nu am fost singura din sala care am bocit, nuu…

Si sa va mai spun un secret: e OK sa plangi. E in regula. Avem voie. E ceea ce ne deschide inima si ne aduce aminte cum sa fim OAMENI.

Nota Cinemagazin: 10

In cinema din 20 martie 2015.

Distribuit de INDEPENDENȚA FILM