Ma gandesc de mult timp la asta. Imagini care ma urmaresc din umbra, stand pitite intr-un colt prafuit de memorie cinefila. Si va intreb si pe voi: Care sunt primele filme de care va amintiti? Care sunt primele imagini care v-au marcat inceputurile de privitor de film?

La Strada (1954) – cred ca au fost primele secvente pe care mi le aduc aminte, le-am vazut la televizor si imi revin in fata ochilor cu o precizie care ma uimeste. Nu cred sa fi avut mai mult de trei ani, nu stiam sa citesc, nu intelegeam limba, insa fetele si expresiile celor doua personaje principale (despre care aveam sa aflu mai tarziu ca sunt Giulietta Masina si Anthony Quinn – dupa ce foarte multa vreme am incercat sa aflu ce film era) mi-au produs o impresie atat de puternica, incat mi s-au intiparit adanc in memorie.

…

Vagabondul – Awaara (1951) e urmatorul film de care imi amintesc si care si-a fixat zdravan radacinile in adancurile memoriei mele cinematografice. Deja cred ca aveam patru sau cinci ani, inca nu intelegeam ce isi spun personajele, insa pofta de viata a vagabondului, melodiile pe care nu o sa le uit vreodata (imi amintesc cu precizie fragmente intregi de versuri, despre care habar n-aveam ce inseamna), lumina pe care o imprastie intregul film sunt numai cateva motive pentru care copilul de atunci iubeste filmele.

…

O floare si doi gradinari – Ek Phool Do Mali (1969) tine de ecranul imens al cinematografului. Tot vreo trei – patru ani sa fi avut… De pe pervazul lat al ferestrei zidite de cinema, in sala arhiplina, rememorez franturi de imagini dintr-un film interminabil, in care un copil alerga infricosat pe un camp. Multa culoare, multe melodii… Titlul, extrem de puternic vizual, mi-a frapat imaginatia si mi s-a lipit pe vecie in memorie: O floare si doi gradinari.

…

(astept mai ales raspunsurile voastre Angela, Adina, Laura, Adriana, Corina, Maria, Jovi, Marian, Victor, Piratul cinefil, Rontziki, Klausen, Radu, BiblioDeva, Jurnal de cinefil, Lotus, Bogdan, Bianca, Bogdan – Blogul cu filme, Cris-Mary, Emil)