Ce m-a incantat cel mai mult la Chappie a fost echilibrul cu care se joaca Neill Blomkamp, imbinand bucati diferite de puzzle intr-o constructie colorata, stabila, fluida: SF, actiune, sentiment, emotie, comic, violenta, ludic, manifest (cu sensul de statement).

La inceput am avut o scurta strangere de inima ca voi asista la resurectia lui Robocop… Desi, cunoscandu-l pe Blomkamp din mult mai densul District 9 si din usor comercialul Elysium, as fi fost socata de asa ceva. Si nu se dezice.

Chappie m-a atras parca mai mult decat celelalte doua, mai mult decat muuulte SF-uri recente – ei, nu e un Interstellar, dar mi-a placut la nebunie. Continue reading →