Ce se intampla cand o mana de cercetatori (imi tot venea sa scriu creatori) se joaca de-a Dumnezeu si cu moartea? Ce credeti? Avand in vedere ca filmul e un horror?

Nu am mai vazut demult un horror. Desi nu as numi The Lazarus Effect chiar horror, ci mai degraba, asa cum afirma chiar regizorul David Gelb, o combinatie cu “elemente de medical thriller şi Sci-Fi”. O combinatie generoasa, as indrazni sa afirm, pentru ca parca din teama sa nu rateze cumva vreo ocazie de a ne speria, apeleaza la o recuzita intreaga. Sa zic asa, intr-o imagine mai plastica, ca o gospodina care face mancare cu tot ce gaseste pe raft in frigider.

The Lazarus Effect are… Are premise interesante, un spatiu larg de joaca si mai are si actori buni. Mi s-a parut cel putin interesanta alegerea Oliviei Wilde de a juca intr-un horror… Si tocmai pentru ca are spatiu larg de joaca, pe undeva filmul se incurca de prea multe jucarii.

Asadar: Nu rateaza sa speculeze frica noastra ancestrala de caini – de dihanii. Hai, recunoasteti, cum va tremura genunchii cand va treziti fata in fata cu niste colti agresivi… (Inca ma uimeste dorinta asta umana de a scormoni in tot felul de frici primordiale, insa niciodata pana la capat.) Apoi trece la registrul mitologico-psihologico-stiintifico-religios, adunand in bol simbolistica crucii (nu am inteles de ce, pentru ca nu e dusa prea departe si intr-un mod cam pueril), tematica creierului omnipotent, viata de dupa moarte, relatia de cuplu, etica stiintifica si morala crestina, teama de intuneric… Si mai sunt multe.

Multa butaforie. Multe elemente deja vazute, deja stiute, senzatia creata de nimic nou. Singura chestie cu adevarat interesanta mi s-a parut chestiunea pinealei. Ei, da, asta de informatie interesanta si buna de aprofundat. Pentru ca si in ziua de azi stiinta se cam da cu capul de pereti, incercand sa explice existenta acestei glande (si a altor cateva) din organismul nostru care aparent nu face mare lucru. Si aici The Lazarus Effect devine interesant, pentru ca atinge ceva. Hai, sa recunosc, mi-a mai placut si felul in care a reusit sa imbine explicatiile si dimensiunile – crosetand pe marginea povestii visului recurent care de fapt era… Nu va spun, va las sa vedeti singuri.

Ce nu mi-a placut? Pe langa faptul ca mi-as dori sa mai vad un horror care efectiv sa ma surprinda (sa nu aiba niciun element din cele pe care le cunosc, nici macar suportul sonor in momentele culminante)? Nu mi-a placut alegerea facuta in legatura cu destinul personajelor si in special conturarea protagonistei. Pentru cineva care isi foloseste creierul la o frecventa atat de ridicata cum ne este sugerat, m-as astepta la niste reactii cel putin un pic mai… complexe, daca nu elevate. Chiar si pentru cineva cazut de “partea raului”, tot cred ca exista variante infinit mai subtile de manifestare-ingrozire-terorizare-razbunare.

Cam atat despre The Lazarus Effect. Mergeti sa-l vedeti daca sunteti iubitori de horror, ca nu aveti ce pierde.

In cinema din 27 februarie 2015.

Distribuit de InterComFilm Distribution.

Nota Cinemagazin: 6