The Wolf of Wall Street este un film de la care imi permisesem sa nu am asteptari. Un inceput care parea sa duca spre plicticos, dar cu regie semnata de Scorsese, care isi pune amprenta asupra filmelor sale mai ceva ca darele de ceara lasate de o lumanare aprinsa pe parchet, plus trei ore anuntate de proiectie – un amalgam de chestii care una peste alta nu promit prea multe. Plus ca, se stie, “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”…

Totusi, dupa ce am trecut de un punct anume – nu pot sa il precizez exact temporal – si mai ales la mai mult timp dupa ce am vazut filmul, undele lui continua sa-mi propage imagini in memorie, aidoma unei pietre aruncate pe suprafata unui lac mare si linistit.

Am scris despre si am vazut multe filme bune, filme de exceptie, filme la care le-am acordat nota mare fara sa clipesc. Si totusi, dupa ani de zile, mintea mea nu mai reuseste sa acceseze asa usor informatiile stocate, imaginile memorabile, ploturile originale. Asa ca raman intotdeauna cu cele mai putine dar care au sapat mai adanc in stratul de profunzime al constiintei si sensibilitatii mele artistice.

Ceea ce ma face sa ma intreb: oare nu cumva asta este exact masura valorii unui film? Felul in care reuseste sa apese pe conexiunile potrivite pentru a crea legaturi de nezdruncinat, vaste biblioteci neuronale care se activeaza instantaneu la cel mai mic stimul? In fond cu asta ramanem, cu acele imagini si senzatii unice de care ne aducem aminte si dupa zeci de ani. Pe restul se asterne praful gros al uitarii…

Revenind la oile noastre, The Wolf of Wall Street face. Face treaba. Nu stiu daca e povestea neverosimil de adevarata a unei vieti ca o eterna samba cu artificii, atractia, mirajul pe care aceasta ni le unduieste prin fata ochilor, sau mai degraba actoria impecabila a lui DiCaprio. Pentru ca face un rol ireprosabil, absolut, perfect. Nu stiu zau ce ar trebui sa mai faca in plus pentru a lua in sfarsit Oscarul!…

Una peste alta, The Wolf of Wall Street este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2013, o comedie reala care te face sa uiti cat e ceasul, foarte bine realizata. Apogeul cred ca l-a atins cu scena absolut fabuloasa in care pastilele expirate isi fac efectul… Leonardo DiCaprio a fost magistral, iar cu Jonah Hill adaugat alaturi de el in compozitia asta exploziva… Pot sa va spun doar atat: a reusit sa ma faca sa rad cu lacrimi! Exceptional moment.