Sa fie un film de actiune? Ori comedie? O fi romantic? Sau toate la un loc? Ar trebui sa fie un film cu spioni. Doi spioni. Super-spioni. Cu super-replici, care sa aiba parte de super-actiune si super-femei. This Means War le are pe toate astea, mai putin cuvantul super.

Redus la esenta, This Means War vrea sa fie o comedie romantica despre doi buni prieteni si colegi care se indragostesc de aceeasi femeie, fiecare incercand prin orice mijloace sa o cucereasca. De camaraderia lor poate sa se aleaga praful, orice altceva trece in plan secund, iar ucigasii care ii urmaresc parca nici n-ar exista.

Un subiect zemos, numai bun de exploatat intr-un film de sambata seara – si-o fi zis regizorul. Incepem filmul in tromba, cu impuscaturi si explozii, geamuri sfaramate si caderi pe masini in mers, bagam un fundal sonor care sa transmita privitorului adrenalina in urechi inca inainte de a incepe actiunea, punem doi baieti frumusei in costume de men-in-black sa isi umfle muschii, apoi le aruncam in fata o blonda simpatica in fustita scurta si tocuri inalte si gata reteta de succes!

Ce a uitat McG (regizorul adica) este ca nu poti avea un film de calitate fara un scenariu cat de cat original. Si ca, oricat de mult le-ar placea barbatilor exploziile si cursele de masini, iar femeilor baietii rai-dar-de-fapt-sensibili-si-romantici in stare sa faca orice pentru ele, trebuie ceva mai mult de-atat pentru a lasa o impresie de durata.

Acum, ca am stabilit ca scenariul este praf, sa vedem cum stam cu actorii. O avem pe Reese Witherspoon, care la capitolul fizic sta extrem de bine. Cu interpretarea, nu stiu ce sa zic, ca oricum rolul pe care il are nu ii ofera prea multe adancimi de aprofundat. Totusi e draguta si ciripeste ca o vrabiuta, si, asa cum remarca Marian de la Filmsinopsis, are o slujba foarte originala. De fapt, e cel mai original lucru din acest film. Si nu am putut sa nu apreciez din punct de vedere estetic scena in care unul dintre pretendenti, F.D.R. (wtf… ce nume e esta?),  o intinde pe blatul din bucatarie…

 

Apoi Chris Pine, care mie imi inspira sex-appealul unui pudel, un actor pe care nu stii de unde sa-l iei si ce sa faci cu el. Cica a jucat in Star Treck-ul din 2009, in rolul capitanului Kirk. Deci nu am pierdut nimic. Pine nu a reusit sa-mi inspire nimic, pulsul lui ca actor fiind zero.

Si, finally, Tom Hardy, bombonica de pe tort. Il stim din Bronson, Warrior, Tinker Tailor Soldier Spy, Inception sau The Dark Knight Rises. Un actor bun, de calitate, inzestrat cu talent si carisma, Tom Hardy ridica putin miza jocului in This Means War, insa nu reuseste sa iasa din echipamentul prea stramt, care il limiteaza. Cu toate acestea este o placere sa il urmaresti si sa-l asculti.

Incheiem cu finalul. Apoteotic, de parca regizorul si-ar fi adus aminte ca incepuse in stil James Bond, dar dezamagitor – din punctul meu de vedere. Nu va speriati, e cu happy-end, insa alegerea scenaristilor mi s-a parut extrem de anosta. Da, recunosc, e o parere pur subiectiva, asa cum vi se aduce mereu aminte in titlul CineMagazin.

Regia: McG (Joseph McGinty Nichol)
Scenariul: Timothy Dowling, Simon Kinberg
Cu: Reese Witherspoon, Tom Hardy, Chris Pine, Til Schweiger, Chelsea Handler
Durata: 97 min
Premiera Romania: 17 februarie 2012
Nota IMDB: 6.4
Nota Cinemagazin: 5.5 / 10