Sari la conținut
CineMagazin

azi

Recenzii

Apocalypto (2006): o urmărire excelent construită, într-o lume compusă din epoci amestecate

Gibson face din fuga unui om prin pădure o a doua jumătate de film de meserie rară, dar lumea maya rămâne un decor de efect.

· publicat · 5 min de citit

Afișul filmului Apocalypto (2006)

Apocalypto (2006), regia Mel Gibson, scenariul semnat de Gibson și Farhad Safinia, e un film de urmărire plasat într-o lume maya aflată în declin: Jaguar Paw (Rudy Youngblood), tânăr vânător dintr-un sat din pădure, este luat prizonier de niște războinici, în vreme ce își lasă soția însărcinată și băiatul ascunși într-o fântână. Întrebarea recenziei este dublă: cât de bun este filmul ca mașinărie de ritm și imagine, și cât din el putem accepta fără rezerve ca imagine a unei civilizații reale.

O cursă care știe unde duce

Ambiția declarată a autorilor a fost să „scuture” genul de acțiune-aventură, pe care îl socoteau dominat de efecte digitale, de povești de serie și de personaje plate, printr-o urmărire pe jos care să dea senzația unei „urmăriri cu mașina, mereu mai strânse”. Gibson și Safinia spun că au vrut să elimine tehnologia și mașinăria și să rămână cu forma cea mai despuiată: un om care fuge pentru viața lui și, în același timp, spre ceva care contează pentru el. Ceea ce vedem pe ecran justifică această intenție mai mult decât mă așteptam. Filmul are două jumătăți clare: prima, a captivității și a marșului prin pădure, a orașului în care femeile sunt vândute și bărbații urcați pe piramidă, și a doua, vânătoarea în care prada își cunoaște terenul mai bine decât urmăritorii. A doua jumătate e cea care ține: Jaguar Paw nu fuge la întâmplare, ci își conduce urmăritorii în capcane pe care le cunoaște din meseria lui, de la jaguarul negru la gropile cu țepi făcute pentru tapiri, iar eliminarea lor, pe rând, are logica unui joc de șah jucat pe pământ. În această construcție, spațiul devine personaj, iar punctul de vedere rămâne tot timpul aproape de fugar.

Scena cea mai bine plasată din tot filmul este însă cea de la mijloc, a eclipsei: bărbatul întins pe altar, soarele care se întunecă, și apoi, inversarea ironică, în care aceeași eclipsă care dă semnul zeilor îi salvează pe câțiva prizonieri doar ca să fie folosiți drept țintă în vânătoarea ce urmează. Mai înainte, povestea pe care un bătrân o spune tribului în noaptea dinaintea atacului, despre o ființă mistuită de un gol pe care nimic nu-l poate umple, a anunțat tema filmului, felul în care apetitul nesățios devorează o lume, iar Safinia spune că au văzut în căderea mayașilor o oglindă a problemelor de azi: degradarea mediului, consumul în exces, corupția politică.

Meșteșugul: un decor construit, o cameră care coboară de la înălțime

Filmul a fost turnat mai ales în Veracruz, în Catemaco, San Andrés Tuxtla și Paso de Ovejas, cu cascada de la Eyipantla pentru saltul din plin. Directorul de imagine, Dean Semler, a filmat cu camera digitală Panavision Genesis, iar pentru acel salt echipa a folosit Spydercam, un sistem suspendat care permite cadre de sus, de la 46 de metri, direct în apă. Gibson a cerut decoruri construite, nu imagini generate pe calculator: piramidele din orașul maya sunt mai ales machete proiectate de Thomas E. Sanders. Toate dialogurile sunt într-o aproximare modernă a limbii yucatec maya, cu subtitrări, o decizie pe care regizorul a motivat-o prin dorința de a lăsa imaginea să vorbească „limba universală a inimii”. Aici îi dau dreptate: subtitrarea ține la distanță falsitatea actorilor care vorbesc engleza cu accent.

Obiecția mea ține de latura istorică. Gibson spune că cadrul maya e doar fundalul unei povești despre ce subminează civilizațiile, dar fundalul acesta e o civilizație reală. Mai mulți specialiști au arătat că arhitectura, picturile murale și decorul amestecă epoci și regiuni: piramida centrală e o clădire din perioada clasică, deși acțiunea este plasată în postclasic, iar muralele combină elemente din Bonampak și San Bartolo, cu secole între ele. Consultantul Richard D. Hansen a recunoscut că filmul lasă impresia unui popor sadic, iar profesoara Julia Guernsey a vorbit despre stereotipuri rasiale ofensatoare; alți cercetători au notat că sacrificiile în masă și sclavia generalizată sunt mai degrabă aztece. Safinia a spus că decizia a fost estetică. Accept explicația ca declarație de intenție, dar nu o pot accepta ca scuză, fiindcă un film care își ia ca subiect căderea unei civilizații reale poartă și o răspundere față de ea.

Primirea: succes de public, dispută între specialiști

Filmul a încasat peste 120 de milioane de dolari în lume și a avut recenzii în general favorabile: 65% la Rotten Tomatoes, 68 din 100 la Metacritic, nota B+ în sondajul CinemaScore. A ajuns în cinematografe pe 8 decembrie 2006, după ce fusese amânat de la 4 august din cauza ploilor și a două uragane care au tulburat filmările din Mexic, iar lansarea a avut loc la mai puțin de șase luni de la incidentul lui Gibson cu conducerea sub influența alcoolului, așa că mai mulți critici au pomenit scandalul în recenzii. A. O. Scott, în New York Times, a reacționat pozitiv, spunând că, orice s-ar zice despre regizor, el rămâne un cineast serios.

Verdict: merită dacă îl priviți ca pe un film de urmărire foarte bine ritmat, cu o a doua jumătate construită cu adevărat, și dacă țineți minte în tot acest timp că ceea ce vedeți nu e lumea maya istorică, ci o lume compusă din epoci diferite de dragul efectului. Este un film de meserie remarcabilă și de scrupule mai puține; violența este explicită, iar cine nu o suportă își poate cruța seara.