Sari la conținut
CineMagazin

azi

Recenzii

Batman (2022): un film noir cu detectiv în costum, care ține mai mult decât are de spus

Reeves îl pune pe Batman să facă anchetă, nu doar să bată oameni. Merge de minune, până când filmul își aduce aminte că e blockbuster.

· publicat · 5 min de citit

Afișul filmului Batman (2022)

Cei mai mulți Batman de pe ecran sunt despre bătaie, despre mașină și despre un miliardar cu probleme de somn. „Batman” (2022), regizat de Matt Reeves, e filmul care ia mai în serios decât celelalte cuvântul din care vine porecla eroului: detectiv. Aici întrebarea nu e dacă poate un costum negru să țină un film atât de lung, ci dacă poate să țină o anchetă de poliție, cu cadavre, indicii și un criminal care lasă bilete. Răspunsul scurt: ține aproape tot drumul, apoi se încurcă singur în ultima parte.

Un caz de crimă, nu o paradă de gadgeturi

Povestea pornește de Halloween, când primarul orașului Gotham e ucis de un criminal în serie mascat, Riddler. Batman lucrează de doi ani pe străzile orașului, iar locotenentul Jim Gordon e singurul polițist în care Batman are încredere. Riddler îi lasă mesaje și ghicitori, iar filmul îl urmează pe Batman de la un cadavru la altul, prin Iceberg Lounge, clubul lui Pinguin, unde lucrează ca ospătăriță o anume Selina Kyle. Reeves a spus că voia un noir văzut prin ochii lui Batman și se vede: printre inspirațiile lui se numără „Chinatown”, „Taxi Driver”, „Filiera franceză” și „Toți oamenii președintelui”, plus Hitchcock. Gordon și Batman funcționează ca doi reporteri care sapă după aceeași poveste, iar Reeves a făcut chiar comparația cu Bernstein și Woodward. Jeffrey Wright e motivul pentru care scenele de anchetă merg.

Cea mai bună scenă de acțiune de acolo nu e o bătaie, ci un funeral întrerupt: Riddler trimite un om cu o bombă legată de gât și îl pune să răspundă la trei ghicitori, la telefon, cu Batman în fața lui. E un moment în care tensiunea vine din dialog și din ceas, nu din pumni. Mie mi se pare cel mai curajos lucru din film: știe că sala vrea explozii și, o vreme, îi dă în schimb altceva.

Pattinson, Kravitz și un Pinguin pe care nu-l recunoști

Robert Pattinson e un Batman nesigur, la vreo 30 de ani, încă departe de omul care știe ce face. Reeves și Pattinson îl descriu ca pe un insomniac care nu mai deosebește masca de rolul public de recluz „rockstar”. Merge, fiindcă filmul nu cere să-l admiri, ci să-l urmărești cum învață. Zoë Kravitz e o Selina cu motive neclare, nici aliată, nici adversară, iar scenele ei cu Pattinson dau impresia a doi oameni care se testează. Paul Dano e Riddler: contabil criminalist, orfan crescut în sărăcie, care transmite online ce face. Reeves l-a comparat cu Zodiac Killer, iar efectul e neplăcut, tocmai pentru că seamănă cu Batman mai mult decât ar vrea Batman.

Colin Farrell e Pinguin sub un machiaj de două–patru ore de aplicare, sub care nu i se mai recunoaște nimic din el. Reeves îl vede ca pe un Fredo Corleone al lumii interlope: un om mărunt care vrea mai mult decât i s-a dat. John Turturro, ca șeful mafiei Carmine Falcone, poartă ochelari de soare vechi tot filmul, fiindcă actorul simțea că personajul are nevoie de o „mască”. E genul de detaliu pe care îl ții minte.

Cât de lung poate fi un noir cu o mie cinci sute de efecte

Aici începe partea cu minus. „Batman” e cel mai lung film cu Batman și al treilea cel mai lung film cu supereroi, după versiunea lui Zack Snyder din „Justice League” și „Avengers: Endgame”. Criticii au lăudat abordarea lui Reeves, jocul lui Pattinson și al lui Kravitz, imaginea lui Greig Fraser și muzica lui Michael Giacchino, dar au criticat tonul, durata și ultimul act. Cred că au dreptate în toate trei privințele, mai ales în cea a ultimului act: filmul își construiește o anchetă îngrijită pe cea mai mare parte a duratei, apoi schimbă registrul și trece la un dezastru de proporții, ca și cum cineva din studio ar fi cerut un final cu mai mult zgomot. Nu strică filmul, dar îl face mai obișnuit.

Tonul e sumbru de la un capăt la altul, iar Nirvana, cu „Something in the Way”, apare de două ori. Imaginea e făcută cu tehnologia StageCraft de la ILM, cunoscută din „The Mandalorian”, iar filmul are peste 1.500 de cadre cu efecte vizuale, dar se ține minte lumina, nu efectele.

Cum a fost primit

Producția a fost oprită cu luni de zile de pandemie. Ben Affleck a renunțat la regie în 2017, iar alegerea lui Pattinson a stârnit la început reacții negative din partea unor fani. Bugetul a fost de 185–200 de milioane de dolari, iar încasările au trecut de 770 de milioane, al șaptelea cel mai mare total din 2022. Pe Rotten Tomatoes are 85% din 510 recenzii, iar Metacritic îi dă 72 din 100. Publicul a dat CinemaScore „A−”. Are trei nominalizări la Oscar.

Verdict: merită seara, dacă îți place un thriller de anchetă cu atmosferă groasă și nu te sperii de durata unui film lung. Nu e filmul de acțiune care să te țină treaz cu pumnii: e unul care îți cere să stai cu el, iar ultimul act chiar nu atinge nivelul restului filmului. Dacă vrei doar bătaie și ritm, sari peste, că nu e aici.