Hutch Mansell e funcționar de birou, iar familia lui îl ia drept un ratat, fiindcă n-a lovit cu bâta de golf doi hoți care i-au intrat în casă. „Nobody: Erou de serviciu” (2021), regizat de Ilya Naishuller după un scenariu de Derek Kolstad, pornește de la întrebarea pe care o pune orice film de răzbunare: ce se întâmplă când omul greșit ajunge să fie omul periculos? Aici omul greșit e Bob Odenkirk, iar răspunsul e mai distractiv decât te-ai aștepta.
Un scenariu simplu, executat cu poftă
Povestea e o rețetă: un fost asasin, retras într-o viață măruntă de familie, e împins înapoi în ce știa să facă. Nu aduce nimic nou, iar consensul criticilor de pe Rotten Tomatoes spune cam același lucru: nu rupe nimic din tiparul genului, dar sparge, zdrobește și distruge destule altele. Ce schimbă filmul e felul în care își pune în scenă „motivul”. Hutch nu pornește pe urmele cuiva din cauză că a fost lovit: pornește pentru că vrea să-i găsească fetiței brățara cu pisică, pierdută în urma furtului. Îi caută pe hoți, dă de ei, vede că ei n-au luat-o și că au furat probabil ca să plătească tratamentul unui copil mic și pleacă. Abia după aceea, într-un autobuz, se întâlnește cu un grup de bețivi care se leagă de o tânără. Hutch îi bate, iar printre ei e fratele lui Yulian Kuznetsov, un mafiot rus care păstrează banii comuni ai mafiei, așa-numitul obșciak. De aici, rețeta merge singură.
Mi se pare că partea bună e momentul din autobuz. Odenkirk nu arată a erou de acțiune și filmul pune asta pe masă: omul e bătut, obosit și, când trebuie, devine cineva care știe exact ce face. Richard Roeper, de la Chicago Sun-Times, a notat că actorul arată și sună ca orice, mai puțin o vedetă de acțiune, până când e momentul să fie una, și apoi îl crezi. Aș fi de acord cu el: fizicul lui nu strică, ci ajută, fiindcă bătăile par greoaie, murdare și dureroase, nu coregrafie de gală. Odenkirk a făcut doi ani de antrenament cu cascadorul Daniel Bernhardt și a evitat să se umfle în mușchi, tocmai ca să nu semene cu un supererou.
Familia, tatăl și colegii de pe margine
Filmul îi dă lui Hutch o familie și, spre deosebire de multe filme de gen, o ține în poveste. Connie Nielsen e Becca, soția cu care nu mai are conversații, iar scena în care îi spune cât de plictisitor i-a devenit totul și amândoi se reapropie e mai bine scrisă decât orice schimb de focuri. Christopher Lloyd joacă un tată pensionar, fost agent FBI, iar RZA e fratele adoptiv, Harry. Mie mi se pare că scenariul le dă amândurora prea puțin de lucru, dar, când apar, schimbă tonul: cu ei filmul trece de la răzbunare la comedie de familie cu arme.
Aici stă și motivul pentru care e mai ușor de iubit decât un thriller obișnuit. John DeFore, de la The Hollywood Reporter, l-a descris ca pe o aventură de dorințe împlinite, la fel de absurdă ca „Taken”, dar mai distractivă decât majoritatea. N-am cum să-l contrazic: filmul nu se ia în serios mai mult decât trebuie și nu se ferește de glume, nici când brațele rup oase. Naishuller știe când să lase un moment să respire și când să-l zdrobească.
Mic, ieftin și mai profitabil decât multe filme mari
Bugetul a fost de 16 milioane de dolari, iar încasările de 57 de milioane, după amânări repetate din cauza pandemiei. Filmul a debutat cu 6,7 milioane și a fost primul în box office în weekendul lansării; Variety estimase 5 milioane, față de cele 15 pe care i le-ar fi dat o piață dinainte de COVID. Filmările au durat 34 de zile, în Los Angeles și în Winnipeg. Pe Rotten Tomatoes are 84% din 282 de recenzii, iar Metacritic îi dă 64 din 100, cu CinemaScore „A−” din partea publicului. Continuarea, „Nobody 2”, a ieșit pe 15 august 2025, cu Timo Tjahjanto la regie.
Dacă există un defect, e că și finalul respectă rețeta: o fabrică, o capcană și mai multe valuri de oameni care vin pe rând. Acolo „Nobody” e cel mai asemănător cu alte filme de același fel. Dar până acolo, Hutch, cu un Dodge Challenger furat de la vecin și o casă pe care o arde ca să șteargă urmele, câștigă destul credit.
Verdict: merită seara. E un film de acțiune cu simț al umorului, care nu pretinde mai mult decât e și nici nu te lasă cu senzația că ți-ai pierdut vremea. Sari peste doar dacă vrei acțiune curată, fără glume și fără comedie de familie.